dezgropa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZGROPÁ, dezgróp, vb. I.
Tranz. 1. A scoate un cadavru sau osemintele cuiva din mormânt; a exhuma, a deshuma. ♦
Fig. A scoate la iveală (lucruri uitate).
2. A scoate din pământ, a aduce la suprafață, prin săpături, un obiect îngropat. –
Dez- + [în]
gropa.dezgropa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dezgropá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
dezgroápădezgropa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZGROPÁ, dezgróp, vb. I.
Tranz. 1. A scoate un cadavru sau osemintele cuiva din mormânt; a exhuma, a deshuma. ♦
Fig. A scoate la iveală (lucruri uitate).
2. A scoate din pământ, a aduce la suprafață, prin săpături, un obiect îngropat. —
Pref. dez- + [în]
gropa.