dezghioca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZGHIOCÁ, dezghióc, vb. I.
Tranz. A deschide, a desface și a îndepărta învelișul anumitor fructe sau legume; a scoate un fruct din coajă sau boabele dintr-o păstaie. ♦ A desface pănușile sau boabele de pe știuletele de porumb. –
Lat. *disglubicare.dezghioca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dezghiocá (a ~) (-ghi-o-) vb.,
ind. prez. 3
dezghioácă; conj. prez. 3
să dezghioácedezghioca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZGHIOCÁ, dezghióc, vb. I.
Tranz. A deschide, a desface și a îndepărta învelișul anumitor fructe sau legume; a scoate un fruct din coajă sau boabele dintr-o păstaie. ♦ A desface pănușile sau boabele de pe știuletele de porumb. —
Cf. g h i o a c ă.