dezbrăca - explicat in DEX

dezbrăca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZBRĂCÁ, dezbrác, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia. 2. Tranz. Fig. A jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are). – Lat. *disbracare.

dezbrăca (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
dezbrăca, dezbrăc v. t. (pol.) a destitui un cadru activ pentru abateri de serviciu.

dezbrăca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dezbrăcá (a ~) vb., ind. prez. 3 dezbrácă

dezbrăca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZBRĂCÁ, dezbrác, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia. 2. Tranz. Fig. A jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are). — Lat. *disbracare.