dezambreia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZAMBREIÁ, dezambreiéz, vb. I.
Tranz. A scoate din ambreiaj. [
Pr.:
-bre-ia] –
Dez- +
ambreia.dezambreia (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEZAMBREIÁ vb. tr. a scoate din ambreiaj. (< dez- + ambreia)
dezambreia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*dezambreiá (a ~) (de-zam-bre-ia/dez-am-) vb.,
ind. prez. 3
dezambreiáză, 1
pl. dezambreiém (-bre-iem), imperf. 3
sg. dezambreiá; ger. dezambreínddezambreia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZAMBREIÁ, dezambreiez, vb. I.
Tranz. A scoate din ambreiaj. [
Pr.: -
bre-ia] –
Pref. des- +
ambreia.