dezambala (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZAMBALÁ, dezambaléz, vb. I.
Tranz. 1. A scoate din ambalaj.
2. A face ca un motor ambalat să revină la viteza nominală. ♦
Refl. Fig. A se elibera de griji; a se retrage dintr-o acțiune, a renunța la ceva. – Din
fr. désemballer.dezambala (Dicționar de neologisme, 1986)DEZAMBALÁ vb. I. tr. A diminua sau suprima ambalajul; (
fig.) a se potoli, a se liniști. [< fr.
désemballer].
dezambala (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEZAMBALÁ vb. 1. tr. 1. a scoate din ambalaj. 2. a face ca un motor ambalat să revină la turația normală. II. refl. (fig.) a se elibera de griji, a se retrage dintr-o acțiune. (< fr.
désemballer)
dezambala (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*dezambalá (a ~) (de-zam-/dez-am-) vb.,
ind. prez. 3
dezambaleázădezambala (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZAMBALÁ, dezambalez, vb. I.
Tranz. 1. A scoate ambalajul.
2. A face ca un motor ambalat să revină la viteza nominală. ♦
Refl. Fig. A se elibera de griji; a se retrage dintr-o acțiune, a renunța la ceva. — Din
fr. désemballer.