deviere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEVIÉRE, devieri, s. f. Faptul de
a devia. [
Pr.:
-vi-e-] –
V. devia.deviere (Dicționar de neologisme, 1986)DEVIÉRE s.f. Acțiunea de a devia; deviație. [<
devia].
deviere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deviére (-vi-e-) s. f.,
g.-d. art. deviérii; pl. deviérideviere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEVIÉRE, devieri, s. f. Faptul de
a devia. [
Pr.:
-vi-e-] —
V. devia.