deviator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEVIATÓR, -OÁRE, deviatori, -oare, s. m. și
f. Membru al unui partid politic, care se abate de la linia politică a partidului; deviaționist. [
Pr.:
-vi-a-] – Din
fr. déviateur.deviator (Dicționar de neologisme, 1986)DEVIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Membru al unui partid care se abate de la linia politică a partidului său. [Cf. fr.
déviateur].
deviator (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEVIATÓR, -OÁRE I.
adj. care produce o deviație. II. s. m. f. membru al unui partid, care se abate de la linia politică a partidului său; deviaționist. III. s. n. dispozitiv care modifică direcția de tracțiune a turboreactoarelor, permițând frânarea avionului. (< fr.
déviateur)
deviator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deviatór (-vi-a-) s. m.,
pl. deviatórideviator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEVIATÓR, -OÁRE, deviatori, -oare, s. m. și
f. Membru al unui partid politic, care se abate de la linia politică a partidului; deviaționist. [
Pr.:
-vi-a-] — Din
fr. déviateur.