devenì - explicat in DEX

deveni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEVENÍ, devín, vb. IV. Intranz. 1. A se transforma, a se preface în..., a lua, a primi aspectul sau forma de... 2. A începe sau a ajunge să fie; a se face. A deveni profesor. 3. (Fam.; în expr.) Cum devine cazul (sau chestia) = cum stau lucrurile, ce s-a întâmplat. – Din fr. devenir.

deveni (Dicționar de neologisme, 1986)
DEVENÍ vb. IV. intr. 1. A se transforma, a se preface (în). 2. A începe sau a ajunge să fie. [< fr. devenir].

deveni (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
devení (devín, devenít), vb. – A ajunge să fie, a se face. Traducere a fr. devenir, prin intermediul vb. veni.

deveni (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEVENÍ vb. intr. 1. a se transforma, a se preface (în). 2. a începe sau a ajunge să fie. (< fr. devenir)

deveni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
devení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. devín, 2 sg. devíi, 1 pl. devením, imperf. 3 sg. deveneá; conj. prez. 3 să devínă; ger. devenínd

deveni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEVENÍ, devín, vb. IV. Intranz. 1. A se transforma, a se preface în...; a lua, a primi aspectul sau forma de... 2. A începe sau a ajunge să fie; a se face. A deveni profesor. 3. (Fam.; în expr.) Cum devine cazul (sau chestia) = cum stau lucrurile, ce s-a întâmplat. — Din fr. devenir.

devenì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
devenì v. 1. a începe a fi, a se face: a deveni ministru; 2. a trece dintr’o stare într´alta: copilul mic va deveni mare; 3. a avea cutare sau cutare soartă, sfârșit: ce vom deveni ?