deveni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEVENÍ, devín, vb. IV.
Intranz. 1. A se transforma, a se preface în..., a lua, a primi aspectul sau forma de...
2. A începe sau a ajunge să fie; a se face.
A deveni profesor. 3. (
Fam.; în
expr.)
Cum devine cazul (sau
chestia) = cum stau lucrurile, ce s-a întâmplat. – Din
fr. devenir.deveni (Dicționar de neologisme, 1986)DEVENÍ vb. IV. intr. 1. A se transforma, a se preface (în).
2. A începe sau a ajunge să fie. [< fr.
devenir].
deveni (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)devení (devín, devenít), vb. – A ajunge să fie, a se face. Traducere a
fr. devenir, prin intermediul
vb. veni.deveni (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEVENÍ vb. intr. 1. a se transforma, a se preface (în). 2. a începe sau a ajunge să fie. (< fr.
devenir)
deveni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)devení (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. devín, 2
sg. devíi, 1
pl. devením, imperf. 3
sg. deveneá; conj. prez. 3
să devínă; ger. devenínddeveni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEVENÍ, devín, vb. IV.
Intranz. 1. A se transforma, a se preface în...; a lua, a primi aspectul sau forma de...
2. A începe sau a ajunge să fie; a se face.
A deveni profesor. 3. (
Fam.; în
expr.)
Cum devine cazul (sau
chestia) = cum stau lucrurile, ce s-a întâmplat. — Din
fr. devenir.devenì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)devenì v.
1. a începe a fi, a se face:
a deveni ministru; 2. a trece dintr’o stare într´alta:
copilul mic va deveni mare; 3. a avea cutare sau cutare soartă, sfârșit:
ce vom deveni ?