detractor - explicat in DEX

detractor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DETRACTÓR, -OÁRE, detractori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Calomniator. – Din fr. détracteur, lat. detractor, -oris.

detractor (Dicționar de neologisme, 1986)
DETRACTÓR, -OÁRE s.m. și f. Defăimător, ponegritor, calomniator, bârfitor; persoană care caută să micșoreze calitățile unei ființe etc. [Cf. fr. détracteur, lat. detractor].

detractor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DETRACTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care caută să micșoreze meritele cuiva; defăimător, bârfitor, calomniator. (< fr. détracteur, lat. detractor)

detractor (Dicționaru limbii românești, 1939)
* detractór, -oáre s. și adj. (lat. detractor). Care detractează.

detractor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
detractór (livr.) (de-trac-) s. m., pl. detractóri

detractor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
detractor m. cel ce detractează.

detractor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DETRACTÓR, -OÁRE, detractori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Calomniator. — Din fr. détracteur, lat. detractor.