desublimare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESUBLIMÁRE, desublimări, s. f. Acțiunea de
a desublima și rezultatul ei. –
V. desublima.desublimare (Dicționar de neologisme, 1986)DESUBLIMÁRE s.f. Faptul de a desublima. [<
desublima].
desublimare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)desublimáre (-su-bli-) s. f.,
g.-d. art. desublimắrii; pl. desublimắridesublimare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESUBLIMÁRE, desublimări, s. f. Acțiunea de
a desublima și rezultatul ei. —
V. desublima.