destruna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESTRUNÁ, destrunez, vb. I.
Tranz. (Rar) A slăbi, a destinde o strună încordată (la arc, la un instrument muzical etc.) –
Des1- + [în]
struna.destruna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!destruná (a ~) (rar)
(des-tru-/de-stru-) vb.,
ind. prez. 3
destruneázădestruna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESTRUNÁ, destrunez, vb. I.
Tranz. (Rar) A slăbi, a destinde o strună încordată (la arc, la un instrument muzical etc.) —
Pref. de- + [în]
struna.destrunà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)destrunà v. a desface strunele, a descorda:
feciorul de împărat destrună arcul OD.