destrunare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DESTRUNÁRE,destrunări, s. f. (Rar) Acțiunea de a destruna și rezultatul ei. – V. destruna.
destrunare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !destrunáre(des-tru-/de-stru-) s. f., g.-d. art. destrunắrii; pl. destrunắri
destrunare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DESTRUNÁRE,destrunări, s. f. (Rar) Acțiunea de a destruna și rezultatul ei. — V. destruna.