destrunà - explicat in DEX

destruna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESTRUNÁ, destrunez, vb. I. Tranz. (Rar) A slăbi, a destinde o strună încordată (la arc, la un instrument muzical etc.) – Des¹- + [în]struna.

destruna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!destruná (a ~) (rar) (des-tru-/de-stru-) vb., ind. prez. 3 destruneáză

destruna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESTRUNÁ, destrunez, vb. I. Tranz. (Rar) A slăbi, a destinde o strună încordată (la arc, la un instrument muzical etc.) — Pref. de- + [în]struna.

destrunà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
destrunà v. a desface strunele, a descorda: feciorul de împărat destrună arcul OD.