despături (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESPĂTURÍ, despăturesc, vb. IV.
Tranz. A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit. [
Var.:
despăturá vb. I] –
Des1- + [
îm]pături.
despături (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)despăturí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. despăturésc, imperf. 3
sg. despătureá; conj. prez. 3
să despătureáscădespături (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESPĂTURÍ, despăturesc, vb. IV.
Tranz. A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit. [
Var.:
despăturá vb. I] —
Pref. des- + [îm]
pături.