împături (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV.
Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [
Var.:
împăturá vb. I] –
În + pături.împături (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!împăturí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. împăturésc, imperf. 3
sg. împătureá; conj. prez. 3
să împătureáscă