desproprietări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESPROPRIETĂRÍ, desproprietăresc, vb. IV.
Tranz. A lua cuiva dreptul de proprietate. [
Pr.:
-pri-e-] –
Des1- + [
îm]proprietări.
desproprietări (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)desproprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. desproprietărésc, imperf. 3
sg. desproprietăreá; conj. prez. 3
să desproprietăreáscădesproprietări (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESPROPRIETĂRÍ, desproprietăresc, vb. IV.
Tranz. A lua cuiva dreptul de proprietate. [
Pr.: -
pri-e-] —
Pref. des- + [îm]
proprietări.desproprietărì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)desproprietărì v. a expropria.