desprimăvărare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESPRIMĂVĂRÁRE s. f. Faptul de
a se desprimăvăra. ♦ Trecere de la iarnă la primăvară; început de primăvară. –
V. desprimăvăra.desprimăvărare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)desprimăvăráre s. f.,
g.-d. art. desprimăvărắriidesprimăvărare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESPRIMĂVĂRÁRE s. f. Faptul de
a se desprimăvăra. ♦ Trecere de la iarnă la primăvară; început de primăvară. —
V. desprimăvăra.