desprețui(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DESPREȚUÍ vb. IV v. disprețui.
desprețui(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DESPREȚUÍ vb. IV v. disprețui.
desprețuì(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) desprețuì v. 1. a avea, a arăta despreț; 2.fig. a nu se teme de: viteazul desprețuește moartea.