desprejmui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESPREJMUÍ, desprejmuiesc, vb. IV.
Tranz. A scoate, a desființa împrejmuirea unei curți, a unui loc etc. –
Des1- + [
îm]prejmui.
desprejmui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)desprejmuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. desprejmuiésc, imperf. 3
sg. desprejmuiá; conj. prez. 3
să desprejmuiáscădesprejmui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESPREJMUÍ, desprejmuiesc, vb. IV.
Tranz. A scoate, a desființa împrejmuirea unei curți, a unui loc etc. —
Pref. des- + [îm]
prejmui.