despreț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESPRÉȚ s. n. v. dispreț.despreț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)despreț n.
1. sentiment prin care se judecă o persoană sau un lucru ca nedemn de stimă, de atențiune;
2. fig. desprețul morții. [Lit.: deprețiere].
despreț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESPRÉȚ s. n. v. dispreț.