despresura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESPRESURÁ, despresór, vb. I.
Tranz. A elibera o unitate militară împresurată sau o cetate asediată, îndepărtând armata asediatoare. [
Prez. ind. și:
desprésur] –
Des1- + [îm]
presura.despresura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)despresurá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. despresór, 3
despresoáră; conj. prez. 3
să despresoáredespresurà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)despresurà v. a ridica împresurarea.
despresura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESPRESURÁ, despresór, vb. I.
Tranz. A elibera o unitate militară împresurată sau o cetate asediată, îndepărtând armata asediatoare. [
Prez. ind. și:
desprésur] —
Des1- + [îm]
presura.