despicătură - explicat in DEX

despicătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESPICĂTÚRĂ, despicături, s. f. 1. Tăietură, crăpătură făcută în lungime. 2. Bucată despicată, mai ales dintr-un lemn. – Despica + suf. -ătură.

despicătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
despicătúră f., pl. ĭ. Lucru despicat, bucată de lemn despicat. V. draniță.

despicătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
despicătúră s. f., g.-d. art. despicătúrii; pl. despicătúri

despicătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
despicătură f. bucată de lemn despicată, țandără.

despicătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESPICĂTÚRĂ, despicături, s. f. 1. Tăietură, crăpătură făcută în lungime. 2. Bucată despicată, mai ales dintr-un lemn. — Despica + suf. -ătură.