desorbție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESÓRBȚIE, desorbții, s. f. Îndepărtare a unei substanțe adsorbite de pe suprafața unui adsorbant. – Din
germ. Desorption, fr. désorption.desorbție (Dicționar de neologisme, 1986)DESÓRBȚIE s.f. Îndepărtare a unei substanțe absorbite de pe suprafața unui adsorbant. [< fr.
désorption].
desorbție (Marele dicționar de neologisme, 2000)DESÓRBȚIE s. f. îndepărtare a unei substanțe absorbite de pe suprafața unui adsorbant. (< fr.
désorption, germ.
Desorption)
desorbție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)desórbție (-sorb-ți-e) s. f.,
art. desórbția (-ți-a), g.-d. art. desórbției; pl. desórbții, art. desórbțiile (-ți-i-)desorbție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESÓRBȚIE, desorbții, s. f. Îndepărtare a unei substanțe adsorbite de pe suprafața unui adsorbant. — Din
germ. Desorption, fr. désorption.