desolvatare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESOLVATÁRE, desolvatări, s. f. Acțiunea de
a desolvata și rezultatul ei. –
V. desolvata.desolvatare (Dicționar de neologisme, 1986)DESOLVATÁRE s.f. Acțiunea de a desolvata și rezultatul ei. [<
desolvata].
desolvatare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)desolvatáre s. f.,
g.-d. art. desolvatắrii; pl. desolvatắridesolvatare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESOLVATÁRE, desolvatări, s. f. Acțiunea de
a desolvata și rezultatul ei. —
V. desolvata.