design (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESIGN s. n. 1. Domeniu multidisciplinar interesat de ansamblul factorilor (social-economici, funcționali, tehnici, ergonomici, estetici etc.) care contribuie la aspectul și calitatea produsului de mare serie.
2. Aspect exterior, fel în care se prezintă un lucru (din punct de vedere estetic). [
Pr.:
dizáin] – Din
engl.,
fr. design.design (Dicționar de neologisme, 1986)DESIGN s.n. (
Liv.) Disciplină care urmărește armonizarea mediului uman, începând de la conceperea obiectelor uzuale până la urbanism și amenajarea peisajului. [Pron.
di-záin. / < engl.
design].
design (Marele dicționar de neologisme, 2000)DESIGN [DIZÁIN] I.
s. n. 1. disciplină care urmărește armonizarea estetică a mediului uman, începând de la conceperea obiectelor uzuale și a mobilelor până la urbanism și amenajarea peisajului. 2. aspect exterior, fel în care se prezintă un lucru din punct de vedere estetic; estetică industrială. II.
adj. inv. modern, elegant. (< engl., fr.
design)
design (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)design (
angl.) [
pron. dizáin]
s. n.design (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESIGN s. n. 1. Domeniu multidisciplinar interesat de ansamblul factorilor (social-economici, funcționali, tehnici, ergonomici, estetici etc.) care contribuie la aspectul și calitatea produsului de mare serie.
2. Aspect exterior, fel în care se prezintă un lucru (din punct de vedere estetic). [
Pr.:
dizáin] — Din
engl. design.