desigilare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESIGILÁRE, desigilări, s. f. Acțiunea de
a desigila și rezultatul ei; desfacere a unui sigiliu; despecetluire. –
V. desigila.desigilare (Dicționar de neologisme, 1986)DESIGILÁRE s.f. Acțiunea de a desigila și rezultatul ei; desfacere a unui sigiliu. [<
desigila].
desigilare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)desigiláre s. f.,
g.-d. art. desigilắrii; pl. desigilắridesigilare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESIGILÁRE, desigilări, s. f. Acțiunea de
a desigila și rezultatul ei; desfacere a unui sigiliu; despecetluire. —
V. desigila.