deshuma - explicat in DEX

deshuma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESHUMÁ, deshumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort; a exhuma. – Des¹- + [în]huma.

deshuma (Dicționar de neologisme, 1986)
DESHUMÁ vb. I. tr. A scoate din pământ un cadavru; a exhuma; a dezgropa. [P.i. -mez. / după înhuma].

deshuma (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DESHUMÁ vb. tr. 1. a dezgropa, a scoate din pământ un cadavru; a exhuma. 2. (fig.) a scoate la iveală, a aduce în discuție fapte, lucruri uitate. (< des- + /în/huma)

deshuma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deshumá (a ~) vb., ind. prez. 3 deshumeáză

deshuma (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESHUMÁ, deshumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort; a exhuma. — Pref. des- + [în]huma.