desfășura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESFĂȘURÁ, desfășór, vb. I.
1. Tranz. A face ca un obiect să nu mai fie înfășurat sau ghemuit, a desface, a întinde în toată lungimea sau suprafața. ◊
Refl. Un sul de hârtie se desfășoară. ♦
Refl. (Despre unități militare) A trece la o formație de luptă.
2. Refl. și
tranz. Fig. (Despre locuri și priveliști din natură) A (se) înfățișa, a (se) arăta treptat (în toată amploarea); a (se) întinde, a (se) așterne până departe. ♦
Refl. (Despre fapte, evenimente etc.) A se petrece, a decurge; a evolua în fazele sale succesive.
3. Tranz. A înfăptui o acțiune de durată, pe etape succesive și pe un plan larg. ◊
Refl. Ce
viață trepidantă trebuie să se desfășoare acolo! [
Prez. ind. și:
desfắșur] –
Lat. disfasciolare sau
rom. des1- + [în]
fășura.desfășura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)desfășurá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. desfășór, 3
desfășoáră; conj. prez. 3
să desfășoáredesfășurà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)desfășurà v.
1. a întinde ce era înfășat;
2. fig. a face s’apară:
a desfășura un mare zel. [V.
înfășurà].
desfășura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESFĂȘURÁ, desfășór, vb. I.
I. Tranz. A face ca un obiect să nu mai fie înfășurat sau ghemuit, a desface, a întinde în toată lungimea sau suprafața. ◊
Refl. Un sul de hârtie se desfășoară. ♦
Refl. (Despre unități militare) A trece de la o formație de marș la dispozitivul de luptă.
2. Refl. și
tranz. Fig. (Despre locuri și priveliști din natură) A (se) înfățișa, a (se) arăta treptat (în toată amploarea); a (se) întinde, a (se) așterne până departe. ♦
Refl. (Despre fapte, evenimente etc.) A se petrece, a decurge; a evolua în fazele sale succesive.
3. Tranz. A înfăptui o acțiune de durată, pe etape succesive și pe un plan larg. ◊
Refl. Ce viață trepidantă trebuie să se desfășoare acolo! [
Prez. ind. și:
desfắșur] —
Pref. des- + [în]
fășura.