desfătător - explicat in DEX

desfătător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESFĂTĂTÓR, -OÁRE, desfătători, -oare, adj. Care-ți desfată ochii sau simțurile; încântător, plăcut. – Desfăta + suf. -ător.

desfătător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
desfătătór adj. m., pl. desfătătóri; f. sg. și pl. desfătătoáre

desfătător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
desfătător a. care desfată, delicios.

desfătător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESFĂTĂTÓR, -OÁRE, desfătători, -oare, adj. Care-ți desfată ochii sau simțurile; încântător, plăcut. — Desfăta + suf. -tor.