desfrâu - explicat in DEX

desfrâu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESFRẤU, desfrâuri, s. n. Purtare, atitudine desfrânată; corupție, depravare; imoralitate. – Des¹- + frâu.

desfrâu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
desfrấu s. n., art. desfrấul; pl. desfrấuri

desfrâu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
desfrâu n. 1. lipsă de frâu; 2. fig. exces: desfrâu de colori.

desfrâu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESFRẤU, desfrâuri, s. n. Purtare, atitudine desfrânată, corupție, depravare; imoralitate. — Pref. des- + frâu.