desfoia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESFOIÁ, desfói, vb. I.
1. Tranz. A desprinde, a smulge petalele unei flori.
2. Refl. (Despre flori sau boboci) A înflori, a se deschide. –
Des1- + [în]
foia.desfoia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)desfoiá (a ~) vb.,
ind. prez. 1 și 2
sg. desfói, 1
pl. desfoiém, 3
desfoáie; conj. prez. 3
să desfoáie; ger. desfoínddesfoia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESFOIÁ, desfói, vb. I.
1. Tranz. A desprinde, a smulge petalele unei flori.
2. Refl. (Despre flori sau boboci) A înflori, a se deschide. —
Pref. des- + [în]
foia.