desfrâna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESFRÂNÁ, desfrânez, vb. I.
Refl. (Rar) A se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. –
Des1- + [în]
frâna.desfrâna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!desfrâná (a se ~) (rar)
vb. refl.,
ind. prez. 3
se desfrâneázădesfrâna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESFRÂNÁ, desfrânez, vb. I.
Refl. (Rar) A se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. —
Pref. des- + [în]
frâna.desfrânà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)desfrânà v.
1. a lua calului frâul;
2. fig. a da drumul:
fiecare simte că mintea-i se desfrână AL.;
3. a (se) da desfrânării.