desfira (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESFIRÁ, desfír, vb. I.
Refl. (Rar; despre fire înfășurate,
p. ext. despre obiectul pe care sunt înfășurate aceste fire) A se desfășura (
1). –
Lat. disfilare.desfira (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!desfirá (a se ~) (rar)
vb. refl.,
ind. prez. 3
se desfírădesfira (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESFIRÁ, desfír, vb. I.
Refl. (Rar; despre fire înfășurate,
p. ext. despre obiectul pe care sunt înfășurate aceste fire) A se desfășura (
1). —
Lat. disfilare.