desfășura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESFĂȘURÁ, desfășór, vb. I.
1. Tranz. A face ca un obiect să nu mai fie înfășurat sau ghemuit, a desface, a întinde în toată lungimea sau suprafața. ◊
Refl. Un sul de hârtie se desfășoară. ♦
Refl. (Despre unități militare) A trece la o formație de luptă.
2. Refl. și
tranz. Fig. (Despre locuri și priveliști din natură) A (se) înfățișa, a (se) arăta treptat (în toată amploarea); a (se) întinde, a (se) așterne până departe. ♦
Refl. (Despre fapte, evenimente etc.) A se petrece, a decurge; a evolua în fazele sale succesive.
3. Tranz. A înfăptui o acțiune de durată, pe etape succesive și pe un plan larg. ◊
Refl. Ce
viață trepidantă trebuie să se desfășoare acolo! [
Prez. ind. și:
desfắșur] –
Lat. disfasciolare sau
rom. des1- + [în]
fășura.