deșerta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEȘERTÁ, deșért, vb. I. (
Pop.)
1. Tranz. A scoate întregul conținut dintr-un recipient. ◊
Expr. A deșerta sacul (până la fund) = a spune tot ce știi (noutăți, glume, necazuri etc.). ♦ A bea până la fund băutura dintr-un vas; a da pe gât o băutură.
2. Refl. (Despre locuri populate de oameni) A deveni gol, pustiu. – Din
deșert.