deșertăciune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEȘERTĂCIÚNE, deșertăciuni, s. f. 1. Lipsă de valoare, de folos, de importanță; zădărnicie;
p. ext. lucru lipsit de valoare.
2. Preocupare pentru lucruri nefolositoare; ușurință, vanitate. –
Deșert +
suf. -ăciune.