desenatură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESENATÚRĂ, desenaturi, s. f. Proiectare și creare de mostre și desene noi pentru țesătorie. –
Desena +
suf. -tură.desenatură (Dicționar de neologisme, 1986)DESENATÚRĂ s.f. Proiectarea și crearea de mostre și desene noi pentru țesătorie. [<
desena].
desenatură (Marele dicționar de neologisme, 2000)DESENATÚRĂ s. f. proiectarea și crearea de mostre și desene noi pentru țesătorie. (< desena + -/t/ură)
desenatură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)desenatúră s. f.,
g.-d. art. desenatúrii; pl. desenatúridesenatură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESENATÚRĂ, desenaturi, s. f. Proiectare și creare de mostre și desene noi pentru țesătorie. —
Desena +
suf. -tură.