desenator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESENATÓR, -OÁRE, desenatori, -oare, s. m. și
f. Persoană care desenează; artist care practică arta desenului, în special a desenului decorativ sau tehnic. – Din
fr. dessinateur.desenator (Dicționar de neologisme, 1986)DESENATÓR, -OÁRE s.m. și f. Specialist în desen (artistic sau tehnic). [După fr.
dessinateur].
desenator (Marele dicționar de neologisme, 2000)DESENATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care desenează (ceva); specialist în desen (artistic sau tehnic). (după fr.
déssinateur)
desenator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)desenatór s. m.,
pl. desenatóridesenator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)desenator m. cel ce desenează.
desenator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESENATÓR, -OÁRE, desenatori, -oare, s. m. și
f. Persoană care desenează; artist care practică arta desenului, în special a desenului decorativ sau tehnic. — Din
fr. dessinateur.