desculț - explicat in DEX

desculț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESCÚLȚ, -Ă, desculți, -e, adj. Cu picioarele goale; descălțat. ♦ Fig. (Substantivat) Om sărac. – Lat. *disculceus (= disculceatus).

desculț (Dicționaru limbii românești, 1939)
descúlț, -ă adj. (lat. discúlceus îld. disculceatus și discalceatus, descălțat). Descălțat, cu picĭoarele goale. Un desculț, un plebeŭ, un proletar.

desculț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
descúlț adj. m., pl. descúlți; f. descúlță, pl. descúlțe

desculț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
desculț a. cu picioarele goale. [Lat. *DISCULCEUS (= DISCALCEATUS). ║ n. căderea unghiilor (la vite).

desculț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESCÚLȚ, -Ă, desculți, -e, adj. Cu picioarele goale; descălțat. ♦ Fig. (Substantivat) Om sărac. — Lat. *disculceus (= disculceatus).