descuiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESCUIÁT, -Ă, descuiați, -te, adj. (Despre uși, încăperi etc.) Care nu (mai) este încuiat; care a fost deschis cu cheia. ♦
Fig. (Despre oameni, despre caracterul lor etc.) Care se adaptează ușor la împrejurări, la situații noi; receptiv, deschis; deștept, ager. –
V. descuia.descuiat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESCUIÁT, -Ă, descuiați, -te, adj. (Despre uși, încăperi etc.) Care nu (mai) este încuiat; care a fost deschis cu cheia. ♦
Fig. (Despre oameni, despre caracterul lor etc.) Care se adaptează ușor la împrejurări, la situații noi; receptiv, deschis; deștept, ager. —
V. descuia.