descuia(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DESCUIÁ,descúi, vb. I. Tranz. A deschide cu cheia. [Pr. -cu-ia] – Lat. discuneare.
descuia(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) descuiá(a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. descúi, 3 descúie, 1 pl. descuiém; conj. prez. 3 să descúie; ger. descuínd
descuià(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) descuià v. a deschide cu cheia: a descuia poarta. [Lat. DISCUNEARE].
descuia(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DESCUIÁ,descúi, vb. I. Tranz. A deschide cu cheia. [Pr. -cu-ia] — Lat. discuneare.