derivor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DERIVÓR, derivoare, s. n. (
Mar.)
1. Placă de lemn sau de metal prinsă de chila unei ambarcații cu pânze în scopul împiedicării deplasării laterale a ambarcației și micșorării mișcării.
2. Pânză pentru vreme rea, pentru furtună. – Din
fr. dériveur.derivor (Dicționar de neologisme, 1986)DERIVÓR s.n. Pânză pentru vreme rea, pentru furtună. ♦ Placă de metal sau de lemn dispusă în planul diametral al ambarcațiilor cu vele, care mărește stabilitatea vasului. [< fr.
dériveur].
derivor (Marele dicționar de neologisme, 2000)DERIVÓR s. n. 1. velă pentru furtună. 2. placă de metal sau de lemn dispusă în planul diametral al ambarcațiilor cu vele pentru a micșora deriva (1). (< fr.
dériveur)
derivor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)derivór s. n.,
pl. derivoárederivor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DERIVÓR, derivoare, s. n. (
Mar.)
1. Placă de lemn sau de metal prinsă de chila unei ambarcațiuni cu pânze cu scopul de a împiedica deplasarea laterală a ambarcațiunii.
2. Pânză pentru vreme rea, pentru furtună. — Din
fr. dériveur.