derivație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DERIVÁȚIE, derivații, s. f. 1. Ramificație secundară, temporară sau permanentă, a unui curs de apă, a unei canalizări, a unui circuit electric, a unei conducte de fluid sau a unei căi de comunicație.
2. Abatere a unui proiectil din planul de tragere, cauzată de rotația în jurul axei sale.
3. Derivare (
1).
4. Operație în cadrul analizei matematice, folosită pentru a găsi derivata unei funcții. [
Var.: (
înv.)
derivațiúne s. f.] – Din
fr. dérivation, lat. derivatio, -onis.derivație (Dicționar de neologisme, 1986)DERIVÁȚIE s.f. 1. Ramificație, braț al unei ape, al unei canalizări, al unui circuit telefonic, electric etc.
2. Deviere a unui proiectil din planul de tragere, provocată de mișcarea sa de rotație.
3. Derivare (
3) [în DN].
4. Abatere a sângelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului în alta. ♦ Modificare a tulburărilor organice prin producerea unei reacții dintr-o altă zonă. [Gen.
-iei, var.
derivațiune s.f. / cf. fr.
dérivation, it.
derivazione, lat.
derivatio].
derivație (Marele dicționar de neologisme, 2000)DERIVÁȚIE s. f. 1. ramificație secundară a unei căi de comunicație, a unui circuit telefonic, electric etc. 2. deviere a unui proiectil din planul de tragere. 3. lucrare hidrotehnică pentru transportul apei între conducta principală sau sursă și punctul de utilizare. 4. (lingv.) derivare (2). 5. abatere a sângelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului în alta. ◊ modificare a tulburărilor organice prin producerea unei reacții într-o altă zonă. (< fr.
dérivation, lat.
derivatio)
derivație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deriváție (-ți-e) s. f.,
art. deriváția (-ți-a), g.-d. art. deriváției; pl. deriváții, art. deriváțiile (-ți-i-)derivație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DERIVÁȚIE, derivații, s. f. 1. Ramificație secundară, temporară sau permanentă, a unui curs de apă, a unei canalizări, a unui circuit electric, a unei conducte de fluid sau a unei căi de comunicație.
2. Abatere a unui proiectil din planul de tragere, cauzată de rotația în jurul axei sale.
3. Derivare (1).
4. Operație în cadrul analizei matematice, folosită pentru a găsi derivata unei funcții. [
Var.: (
înv.)
derivațiúne s. f.] — Din
fr. dérivation, lat. derivatio, -onis.