deriva (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DERIVÁ, derív, vb. I.
1. Intranz. (Mai ales la
pers. 3) A se trage, a proveni, a rezulta din... ♦ (
Lingv.)
a) (Despre limbă, cuvinte și sensul lor) A-și trage originea din...; (
tranz.) a arăta proveniența unui cuvânt din altul,
b) (Despre cuvinte, de obicei cu determinări introduse prin
prep. „de la”) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix.
2. Tranz. A abate o apă curgătoare din albia ei naturală în altă albie sau într-un canal. ♦ A îndrepta vehiculele de pe o cale de comunicație pe altă cale. ♦ A ramifica o cale de comunicație sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar.
3. Tranz. (
Mat.) A calcula derivata unei funcții.
4. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se depărta din drumul său normal sub acțiunea vântului sau a unui curent; a devia. – Din
fr. dériver, lat. derivare.deriva (Dicționar de neologisme, 1986)DERIVÁ vb. I. 1. intr. a se trage, a rezulta din... ♦ (
Lingv.) A avea originea în..., a veni din...
2. tr. A abate o apă din cursul ei firesc.
3. intr. (
Despre nave sau avioane) A se abate, a se îndepărta de la direcția de mers sub influența vânturilor, a curenților; a devia.
4. tr. (
Mat.) A calcula derivata unei funcții. [P.i.
deriv, -vez. / < fr.
dériver, it., lat.
derivare].
deriva (Marele dicționar de neologisme, 2000)DERIVÁ vb. I. intr. 1. a se trage, a rezulta din (ceva). ◊ (lingv.) a-și avea originea în... 2. (despre /aero/nave) a devia de la direcția de mers sub influența vânturilor, a curenților. II. tr. 1. (mat.) a calcula derivata unei funcții. 2. a abate o apă din cursul ei firesc. (< fr.
dériver, lat.
derivare)
deriva (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)derivá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
derívăderivà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)derivà v.
1. a-și avea cauza, a proveni:
din ambițiune derivă multe rele; 2. Gram. a-și trage originea;
3. Med. a abate din cursul lor sângele, umorile organismului.
deriva (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DERIVÁ, derív, vb. I.
1. Intranz. (Mai ales la
pers. 3) A se trage, a proveni, a rezulta din... ♦ (
Lingv.)
a) (Despre limbă, cuvinte și sensul lor) A-și trage originea din...; (
tranz.) a arăta proveniența unui cuvânt din altul.
b) (Despre cuvinte, de obicei cu determinări introduse prin
prep. „de la”) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix.
2. Tranz. A abate o apă curgătoare din albia ei naturală în altă albie sau într-un canal. ♦ A îndrepta vehiculele de pe o cale de comunicație pe altă cale. ♦ A ramifica o cale de comunicație sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar.
3. Tranz. (
Mat.) A calcula derivata unei funcții.
4. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se depărta din drumul său normal sub acțiunea vântului sau a unui curent; a devia. — Din
fr. dériver, lat. derivare.