deratizant - explicat in DEX

deratizant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DERATIZÁNT, -Ă, deratizanți, -te, adj., s. n. (Substanță) cu ajutorul căreia se deratizează. – Deratiza + suf. -ant.

deratizant (Dicționar de neologisme, 1986)
DERATIZÁNT, -Ă adj., s.n. (Substanță) cu care se deratizează. [Cf. fr. deratisant].

deratizant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DERATIZÁNT, -Ă adj., s. n. (substanță) cu care se deratizează. (< fr. deratisant)

deratizant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deratizánt¹ adj. m., pl. deratizánți; f. deratizántă, pl. deratizánte

deratizant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deratizánt² s. n., pl. deratizánte

deratizant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DERATIZÁNT, -Ă, deratizanți, -te, adj., s. n. (Substanță) cu ajutorul căreia se deratizează. — Deratiza + suf. -ant.