depunător - explicat in DEX

depunător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEPUNĂTÓR, -OÁRE, depunători, -oare, s. m. și f. Persoană care depune spre păstrare o sumă de bani, hârtii de valoare etc. – Depune + suf. -ător.

depunător (Dicționar de neologisme, 1986)
DEPUNĂTÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care depune (bani) spre păstrare. [< depune + -(ă)tor].

depunător (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEPUNĂTÓR, -OÁRE s. m. f. deponent², depozant (2). (< depune + -/ă/tor)

depunător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
depunătór s. m., pl. depunătóri

depunător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
depunător m. cel ce depune.

depunător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEPUNĂTÓR, -OÁRE, depunători, -oare, s. m. și f. Persoană care depune pentru păstrare o sumă de bani, hârtii de valoare etc. — Depune + suf. -ător.