depou (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPÓU, depouri, s. n. Clădire în care se adăpostesc, se întrețin și se repară locomotive, vagoane de tren sau de tramvai etc. – Din
fr. dépôt.depou (Dicționar de neologisme, 1986)DEPÓU s.n. Clădire pentru adăpostirea și întreținerea locomotivelor, a tramvaielor etc. ♦ (
Rar) Depozit unde se țin sau se distribuie anumite mărfuri. [< fr.
dépôt].
depou (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEPÓU s. n. clădire în care se adăpostesc, se întrețin și se repară locomotive sau tramvaie. (< fr.
dépôt)
depou (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)depóu s. n.,
art. depóul; pl. depóuridepou (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)depou n.
1. locul unde se exersează recruții unui regiment;
2. ofițerii și soldații cari rezidă în acest loc (= fr.
dépôt).
depou (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPÓU, depouri, s. n. Clădire în care se adăpostesc, se întrețin și se repară locomotive, vagoane de tren sau de tramvai etc. — Din
fr. dépôt.depoŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*depóŭ V.
depozit.