depoŭ - explicat in DEX

depou (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEPÓU, depouri, s. n. Clădire în care se adăpostesc, se întrețin și se repară locomotive, vagoane de tren sau de tramvai etc. – Din fr. dépôt.

depou (Dicționar de neologisme, 1986)
DEPÓU s.n. Clădire pentru adăpostirea și întreținerea locomotivelor, a tramvaielor etc. ♦ (Rar) Depozit unde se țin sau se distribuie anumite mărfuri. [< fr. dépôt].

depou (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEPÓU s. n. clădire în care se adăpostesc, se întrețin și se repară locomotive sau tramvaie. (< fr. dépôt)

depou (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
depóu s. n., art. depóul; pl. depóuri

depou (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
depou n. 1. locul unde se exersează recruții unui regiment; 2. ofițerii și soldații cari rezidă în acest loc (= fr. dépôt).

depou (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEPÓU, depouri, s. n. Clădire în care se adăpostesc, se întrețin și se repară locomotive, vagoane de tren sau de tramvai etc. — Din fr. dépôt.

depoŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*depóŭ V. depozit.