depila (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPILÁ, depiléz, vb. I.
Tranz. 1. A îndepărta părul de pe pielea pregătită pentru tăbăcit.
2. A îndepărta părul de pe corp sau de pe față (smulgându-l sau distrugându-l cu ajutorul razelor Roentgen, al unor pensete speciale sau al substanțelor depilatoare), în scop igienic sau estetic; a epila. – Din
fr. dépiler, lat. depilare.depila (Dicționar de neologisme, 1986)DEPILÁ vb. I. tr. A îndepărta, a înlătura părul de pe piele. [P.i. -
lez. / < fr.
dépiler, cf. it., lat.
depilare].
depila (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEPILÁ vb. tr. a înlătura părul de pe piele. ◊ a îndepărta perișorii de pe pielița unui fruct. (< fr.
dépiler, lat.
depilare)
depila (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)depilá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
depileázădepila (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPILÁ, depilez, vb. I.
1. Tranz. A îndepărta părul de pe pielea pregătită pentru tăbăcit.
2. Tranz. și
refl. A(-și) îndepărta părul de pe corp sau de pe față (smulgându-1 sau distrugându-1 cu ajutorul razelor Roentgen, al unor pensete speciale sau al substanțelor depilatoare), în scop igienic sau estetic; a epila. — Din
fr. dépiler, lat. depilare.